Gânduri demachiate

Coajă de timp

2011-05-16T10:49:00.004+03:00

Aş vrea să pot să trăiesc liniştea absolută, să-mi abandonez fiinţa în dulcele cântec al tăcerii supreme şi să mă reclădesc duios, treptat în omul începuturilor. Să fiu departe de tot ceea ce reprezintă societatea civilizată, occidentală sau, altfel numită, cântec al exterminării morale şi sufleteşti! Să alerg spre oriunde fără să-mi pese de nimic, ştiind că „oriunde” reprezintă pace şi adevăr, linişte şi iubire! Să descifrez paginile universului şi să descopăr minunile sale nemărginite, fascinant de tulburătoare! Să-mi tatuez în minte dulcea atingere a cunoaşterii, să am închegat în contururi precise imaginea mobilă a visului meu vertical!

Un drum lung, o speranţă uitată pe-un colţ de gând, o adiere ruşinoasă de miresme de alb, un suspin stins pe-o coajă de timp răsturnat şi-un răspuns dulce-amărui!

ASJC prezintă Ziua Tânărului Jurnalist, ediția a doua

2011-01-11T19:55:00.003+02:00

Ești pasionat de jurnalism și de tot ceea ce ține de acest domeniu? Atunci Ziua Tânărului Jurnalist este evenimentul pe care nu trebuie să-l ratezi luna aceasta.

Asociația Studenților la Jurnalism și Comunicare – ASJC invită studenții pe 14 ianuarie 2011 la a doua ediție a Zilei Tânărului Jurnalist. ASJC a pregatit trei evenimente:
– Workshopul Stop & Shoot, ora 10:00, locația: Media Lab, în incinta Muzeului Național de Artă Contemporană;
– Vizita Sanoma Hearst, începând cu ora 14:00;
– Conferinta ONtheLINE, ora 18.00, locația: Kulturhaus.

Formularele de înscriere la evenimente le găsești pe site-ul ASJC! Nu rata această ocazie!

Cântec de Crăciun

2010-12-23T11:13:00.003+02:00

Voi enumera câteva din melodiile mele preferate în această perioadă. Probabil acestea vă sunt cunoscute. Este o plăcere să le asculţi, simţi magia sărbătorilor, o vibraţie puternic sufletească!

1. Train - Shake Up Christmas

2. Kristin Chenoweth - The Christmas Waltz

3. Andy Williams - It's The Most Wonderful Time Of The Year

4. Katharine McPhee - It's Not Christmas Without You

5. Coldplay - Christmas Lights

6. Luciano Pavarotti & Placido Domingo - O Holy Night

7. Paula Seling - Cerul şi Pământul

8. Paula Seling - O ce veste minunată!

9. Frank Sinatra-White Christmas

10. Corul Mira - La Vitleem Colo-n jos

11. Corul Mira - Leganelul lui Iisus

12. Brenda Lee - Rockin' Around the Christmas Tree

13. Lynyrd Skynyrd-Run Run Rudolph

14. Jose Feliciano - Feliz Navidad

15. Felicia Filip - Cântece de crăciun

16. Madrigal - Moş Crăciun cu plete dalbe

Lista ar putea continua, însă acestea îmi plac în mod deosebit! După cum se poate observa sunt prezente colindele româneşti, o interpretare minuntată a artiştilor noştri.

Ordinea enumerării cântecelor este aleatoare!

Bucurie definită

2010-12-21T11:14:00.048+02:00

Astăzi am să vă împărtăşesc cum aş vrea să se scurgă timpul meu şi ce anume îmi provoacă o nespusă bucurie!

Aş vrea să pot trăi liniştea absolută,

să alerg spre oriunde fără să-mi pese de nimic,

să admir apusul,

să descopăr misterul din Triunghiul Bermudelor,

să descifrez paginile unei cărţi prăfuite,

să am râuri de ciocolată,

să trăiesc intensitatea naturii,

să fiu iarăşi copil,

să cred în Moş Crăciun,

Moş Crăciun să vină pe horn şi să-mi aducă cele mai frumoase
cadouri,

printre care să se numere o pereche de pantofi,

câteva bijuterii,

o pisicuţă pe care o voi iubi din suflet.

Aş mai vrea să îmi alint auzul cu muzică,

să admir frumuseţea unui tablou,

să mă cufund în scris,

să privesc cu bucurie în suflet cum îmi zâmbesc fulgii de nea,

să îmbrac în realitate povestea ideală de iubire,

şi să îngheţ timpul!

De cele mai multe ori lucrurile simple sunt cele ce ne aduc cea mai mare bucurie, intensă şi sinceră! Acea bucurie pe care ochii o oglindesc cu nemărginită măiestrie, îmbrăcată în veşmânt de alb!

Sursă poze: Google:)

Adevăr cadaveric

2010-12-20T23:55:00.000+02:00

Avem un cult al adevărului, îl adulăm, înşirăm mii de idei în cinstea sa, însă credincioşii practicanţi lipsesc cu desăvârşire. Dăm astfel dreptate constatării lui T. Arghezi "Omului îi place să se mintă şi să fie minţit, şi când nu-l mai minte nimeni şi nimic, se dezorganizează." Minciuna devine un rău absolut necesar existenţei! În afara sa nu poate fi viaţă!

"Omului îi place să se mintă". Nimic nu poate fi mai dăunător decât acest tip de falsificare a adevărului. În momentul în care ajungi să te minţi pe tine, îţi vei pierde, în cel mai scurt timp, respectul de sine, sistemul imunitar al conştiinţei. Respectul de sine, încrederea în sine şi imaginea de sine formează teritorii ale persoanei noastre. Dragostea pentru valoarea noastră personală trebuie să ne împiedice în a ne refuza tocmai nouă dreptul la realitate, la adevăr. Construcţia personalităţii noastre depinde, într-o proporţie covârşitoare, de respectarea acestui deziderat!

Omului îi place să fie minţit. De câte ori nu ne-am îmbătat amorul de sine cu false cuvinte înălţătoare la adresa frumuseţii noastre spirituale, fizice sau culturale??? Declinul debutează în clipa în care nu mai avem capacitatea de a distinge falsa apreciere de adevăratele calităţi deţinute. Înnegrirea sufletului cu vanitatea atotputerniciei cunoaşterii ucide viitorul, viitor ce se va dori într-un răgaz de luciditate exilat pentru veşnicie în trecutul glorios, sincer, pur!

"şi când nu-l mai minte nimeni şi nimic, se dezorganizează (omul)". Minciuna devine un ser vital, ce curge prin vene, se plimbă nestingherit prin fiecare colţ obscur al întregului nostru pentru a exploda, într-un final spumos, în cuvinte atent şlefuite. Conversaţia este mijlocul ideal prin care sunt ţesute pânzele de falsitate. Lipsa acesteia duce la o plafonare fatală.

Încetul cu încetul, când realitatea este percepută iarăşi ca odinioară, când sufletul nu era contaminat, efectul este asemănător cu cel descris în mitul peşterii, stadiul în care se observă totul sub lumina adevărului şi se începe redefinirea cunoştinţelor asupra lumii.

WOW

2010-10-13T17:40:00.004+03:00

Pe 14 octombrie, la Hotel Radisson din Bucureşti, Evensys şi Activia dau startul unei serii de evenimente dedicate femeilor active în mediul online românesc. Conferinţa WOW (Women On Web) îşi propune să surprindă oportunităţile şi tendinţele pe care Internetul le oferă astăzi. Vă propunem aşadar o jumatăte de zi de prezentări care să vă inspire, să vă activeze şi să ofere multiple posibilităţi de networking şi colaborare.

Evenimentul va începe la orele 14.00 şi va fi în întregime transmis live cu sprijinul Radio Lynx.

Sursa: http://www.womenonweb.ro/2010/

Idee de iubire

2010-10-13T17:31:00.003+03:00

Culori pierdute în amurg

le regăsesc plimbându-se tăcute-n vocea ta;

zburând printre unde,

se vor pictate în tabloul existenţei.

Culege-le pe toate

şi apoi eliberează-le

în explozie de fericire!

Simfonia alegerilor

2010-05-17T21:54:00.004+03:00

Ai vrea să te întorci în trecut, să-ţi rescrii istoria, să-ţi îndrepţi greşelile şi să alini durerea celor pe care i-ai rănit! Ai vrea să găseşti o oglindă ce ţi poate arăta imaginea ta reală, căci te-ai pierdut de mult de tine şi te vrei înapoi! Ai crezut că mergi pe drumul ce-ţi va oferi fericirea cea mult visată, dar ai picat în prăpastia propriilor tale dorinţe!

A avea alternative nu este întotdeauna de dorit. De multe ori nu ştim să optăm pentre ceea ce este bine, ne lăsăm uşor înşelaţi de aparenţe şi acţionăm în concordanţă cu falsele imagini ce ne sunt oferite! Intrăm astfel într-o falsă realitate, trăim o falsă existenţă până într-o zi când...un eveniment mai mult sau mai puţin tragic determină o schimbare de paradigmă şi, brusc, ni se ridică neagra cortină din faţa ochilor! Ne este dăruită realitatea, cea pe care o râvneam, dar care acum ne sperie!

În căutarea fericirii nu ai plecat doar tu! Mulţi au dorit s-o atingă! Unii s-au rătăcit, unii au renunţat, alţii au murit înainte s-o atingă, dar câţiva au obţinut-o! Drumul spre EA nu a fost drept, presărat cu flori şi lipsit de capcane, ci dimpotrivă! Tu ai luptat pentru ceea ce credeai că îţi va oferi adevărata fericire, ai fost doar tu împotriva unei lumi reci, lipsite de scrupule şi de credinţă! Ai renunţat la tot pentru el, dar s-a dovedit că acel el nu este decât o altă probă la care viaţa te-a supus! Ai căzut în gol, ai umblat prin negura universului, dar acum priveşte sus...e o mână ce-ţi este întinsă! Vindecă-ţi rănile interioare, ridică-te şi zboară spre iubire! Nu renuţa la visele tale, la tine! Sufletul tău merită să lupţi zi de zi pentru ceea ce va fi în curând fericirea!

Niciodată nu este prea târziu să o iei de la început! Niciodată nu este prea târziu pentru tine!

Pt G, cu toată dragostea!

Gând de mâine

2010-05-16T22:51:00.003+03:00

Ai ucis haosul ei interior! Arată-i drumul spre libertate şi nu va mai pleca niciodată de lângă tine! Te va iubi!

Imagine mobilă

2010-05-12T15:25:00.004+03:00

Niciodată nu am avut o relaţie apropiată cu timpul, nu înţeleg de ce...dar încă din copilărie am avut serioase dispute cu acest individ! Nu-l pot numi duşman, dar nici prieten! Este o cunoştinţă veche, ce mă urmăreşte zilnic şi încearcă să-mi demonstreze, uneori, că este mult mai inteligentă decât mine! Acesta este principalul motiv pentru care am început s-o tratez cu indiferenţă! În final, cu siguranţă, îi voi arăta că am învins!

Uneori ascult cum trece fiecare secundă, ce se va pierde apoi în infinitatea de minute pictate în univers! Fiecare este unică, uneori atât de profundă, alteori rece şi tristă! Încearcă să ne transmită starea din macrocosmos, inperceptibilă altfel! Dacă ochilor noştri le-ar fi permisă vederea, ar putea observa mii de poveşti scrise pe bolta cerească, fiecare realizate cu măiestria noastră de a prelucra timpul! Am putea vizualiza istoria într-o secundă şi, atunci, poate am înţelege de ce suntem atât de mici într-o lume nemărginită!

Cu toate că majoritatea sunt orbi şi surzi în faţa trecerii timpului, el nu uită să-şi îndeplinească meseria! O face de milenii, perfecţionându-şi tehnica de învăluire a omului în mirajul obişnuinţei, prostiei şi uitării! Sunt totuşi persoane care s-au ridicat şi se vor ridica dincolo de spaţiu şi de timp, pentru care nu există început sau sfărşit! Pentru toţi aceia care au luptat pentru eternitate am tot respectul!

Aşa cum spunea Charles Baudelaire "timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu", iar folosind cele mai iscusite undiţe, momeala potrivită pentru fiecare eveniment şi având mintea ageră, cu siguranţă vom reuşi să obţinem ceea ce vrem! Singurul lucru pe care îl vom pierde cu certitudine este timpul, motiv pentru care trebuie să profităm de fiecare clipă pentru a ne construi propria poveste din univers!

Retrospectivă

2010-05-05T23:58:00.005+03:00

Când am venit în Belgia nu ştiam la ce să mă aştept! Obţinusem bursa în aprilie 2009, era ianuarie 2010 când am ajuns în BBH. În toată perioada 04.09-01.10 nu m-am gândit o clipă la cât de mult m-ar putea influenţa o astfel de experienţă. Însă am venit aici cu o dorinţă mare de cunoaştere!

În ultimele 3 luni mi-am făcut prieteni, cu siguranţă şi duşmani. Cred că este firesc, motiv pentru care nu mă deranjează! Am petrecut momente frumoase cu Erasmuşii din Kortrijk, momente pe care le voi păstra în memorie toată viaţa. A fost o perioadă plină de descoperiri! Culturi noi, oameni noi, idei noi, petreceri diverse, călătorii multe! Mi-am îmbunătăţit nu engleză, cum ar fi fost de aşteptat, ci spaniola! Am început să utilizez uneori spanglish sau romspanish! Am gustat din berea si ciocolata belgiană, vinul, brânza sau cartofii franţuzeşti, mancarea spaniolă făcută de Emilio sau Ernesto! Am avut petreceri spaniole, Jombe şi Borja ne-au cântat la chitară, noi am încercat să-i ajutăm cu vocea, iar Pablo ne-a făcut Sangria! Am fost pe 14 februarie la ziua unui rocker, într-un club special, plin de persoane high, dar era singurul deschis duminica şi ne-au primit cu braţele deschise.M-am plimbat cu bicicleta la 5 dimineaţa, după petrecerile din oraş, încercând să ajung împreună cu prietenii mei în siguranţă acasă! A fost ok, de obicei nu există maşini la ora aia! Am fost într-o noapte Justin Timberlake şi am cucerit multe fete! Am făcut super multe lucruri pe care acasă nu le-aş fi făcut! Am făcut atât de multe în ultimele luni încât aş putea sa scriu sute de pagini!

Mă bucur enorm că am ajuns aici, că am avut oportunitatea să cunosc toţi oamenii aştia, că am legat prietenii şi că încă mai am 2 luni de Erasmus!

About changes

2010-05-03T20:08:00.004+03:00

Şi credeai că o să rămâi închisă în fortăreaţa ta, nu? O construisei măiestros! Era fermecătoare, impunătoare, menirea ei fusese să te apere de orice pericol exterior, duşmanul simţindu-se dezarmat la simpla sa privire. Într-adevăr şi-a atins obiectivul, dar doar până într-o zi! Fiecare lacrimă s-a ocupat cu meticulozitate de ridicarea acestei construcţii, în multele nopţi în care aveai ca singur confident şi apărător, întunericul! Când credeai că ai atins perfecţiunea în realizarea unui sistem defensiv invincibil, când aveai certitudinea că nimeni nu mai poate trece de zidurile ridicate de tine, porţile sale s-au deschis, podul s-a coborât, lumina a intrat! De ce s-au deschis? S-au deschis pentru că au sesizat că pericolul venea din interior, pentru că începusesi un proces de autodistrugere prin încercarea ta disperată, dar firească în acele momente, de a refuza să simţi. Astfel, ţi s-a oferit posibilitatea de a trăi din nou!

Şi credeai că nu vei mai iubi, nu? Sentimente ameţitoare au început să-ţi bulverseze interiorul, să-ţi umble nestingherite prin sânge, prin minte, prin întreaga ta fiinţă. Dar, evident, îţi creasei un tip de anticorpi, ai luptat împotriva lor, le-ai renegat, dar totul a fost în zadar. Te-au urmărit în tăcere, te-au acaparat şi de atunci te însoţesc în fiecare zi!

Şi credeai că adevărul este o iluzie, nu? Ei bine...aici nu te-ai înşelat în totalitate.

Şi ce altceva mai credeai? Credeai că există un singur drum! Azi ştii că ai nevoie de hărţi!

Big Brother House

2010-02-06T16:41:00.003+02:00

Big Brother House este casa unde voi locui cât stau în Kortrijik. Am să încep prin a vă spune de ce se numeşte aşa...acum câţiva ani, când emisiunea Big Brother era la modă, erau câţiva studenţi Erasmus în casă ce credeau că sunt permanent supravegheaţi, că aici sunt camere ascunse peste tot. Din acel moment numele i-a rămas astfel. Este cea mai cunoscută casă de aici!

BBH este foarte primitoare. Are 20 de camere mari şi celebra bucătărie unde se ţin petrecerile. În fiecare week'end şi de câteva ori în cursul săptămânii se strâng mulţi studenţi! Un alt avantaj ar fi că suntem la 2 minute de facultate şi 30 de secunde de staţia de bus! O casa cu poziţie strategică!

Cum sunt petrecerile aici? Diferite! În general, belgienilor le place să stea la masă, să bea şi să vorbească! Acesta este unul dintre motivele pentru care se fac multe petreceri în BBH! Însă, ei au happy hour în fiecare vineri de la 16 la 18 (la noi sincer nu cred că e aşa ceva). E momentul în care toate pub-urile din centru sunt pline, străzile la fel...şi toată lumea bea bere, cumperi 1 şi a doua este gratis! Belgia este foarte cunoscută pentru bere şi ciocolată, dar sunt mult mai multe de gustat, de văzut aici. Este o ţară pe care doresc s-o descopăr! Să o cunosc aşa cum este ea în realitate, nu cum este prezentată turiştilor!

Welcome to Kortrijk

2010-01-30T19:32:00.002+02:00

Welcome to Kortrijk! Welcome to the Big Brother House! Acestea fiind spuse...să desfacem bagajele, să ne ştergem lacrimile, să uităm puţin de dor...şi să trăim în Belgia cu toată fiinţa noastră. Mă bucur enorm că am ajuns până aici. A fost greu ...am alergat cu 40 de kg după două trenuri...pe care le-am prins, am coborât de 2 ori în gară...şi era de fiecare dată cea corectă, am fost cazate...camerele sunt simpatice şi am reuşit să mergem chiar şi la cumpărături! Am avut o zi plină! Am trecut graniţa...timpului!

O să-mi fie dor de foarte multe persoane, de foarte multe lucruri, de simple gesturi! O să-mi fie dor de A, de ai mei, de L, de fetele nebune! O să-mi fie dor de zâmbetul său, de îmbrăţişarea sa, de "recunoaşte că am dreptate". Dar 2 luni trec repede, nu? Şi apoi încă 2!

Ar mai fi multe de spus, dar momentan mă aşteaptă nerăbdătoare câteva ore de somn!

Adio "tristutz"

2010-01-22T21:29:00.003+02:00

Ultimele 6 luni le pot asemăna cu Războiul Rece! Momentele de tensiune intensă au fost precedate de momente de relativă destindere...! Până la un moment dat, când...mi-am dat seama că nu mai are sens să duc un război inutil, să continui lupta înarmărilor...!

Am pus capăt Războiul meu Rece pe 26 decembrie 2009! Începând din acea zi am trecut la etapa de refacere. Traume post-război...nenumărate! Posibilitate de vindecare: completă! Stadiul actual: 70% refăcută! Nu am fost şi nu sunt singură...îi am alături de mine pe părinţii mei, pe prietenii mei şi pe A.

Fiecare sfârşit este echivalent cu un nou început! Iar ceea ce trăiesc azi mă face să spun adio "tristutz"! Am multe de făcut, multe de aflat, multe de gândit, multe de trăit! Mai am încă multă iubire de dat, multe zâmbete de împărţit, buze de sărutat, braţe de mângâiat!

Fără titlu

2010-01-18T23:53:00.013+02:00

Au trecut 18 zile din anul 2010. În acest interval s-au petrecut foarte multe evenimente, unele neaşteptat de plăcute. Poate acesta este şi motivul pentru care am neglijat să mai scriu...atunci când bucuria mă învăluie, o savurez şi mă hrănesc sigură din ea. Timpul a început să se scurgă diferit, lumea pare altfel.

La cursul de semiotică, profesorul a dorit să ne facă să înţelegem termenul de "paradigmă", oferindu-ne mai multe exemple. Unul dintre ele suna cam aşa: "într-o dimineaţă ea se trezeşte şi realizează cât de nebună a fost. S-ar fi dus şi la capătul pământului după el. Ar fi renunţat la studii, la părinţi, la prieteni. Dar oare ce a văzut la el atunci? Azi nu înţelegea cum a putut să fie atât de oarbă. Ce iubise? Tipa îşi schimbase paradigma."Azi şi eu văd altfel trecutul! Iar pe tine te analizez diferit!

Să vorbim despre prezent. Despre persoanele care au fost, sunt şi vor rămâne alături de mine. Urmează seria de mulţumiri:

Creatzoo, mulţumesc pentru că eşti prietena mea, pentru că mă asculţi cuminte de fiecare dată, pentru că ai fost lângă mine când aveam nevoie de o persoană care să mă ridice. Apreciez enorm faptul că ai fost acolo "la bine şi la rău"! Te respect pentru ceea ce eşti şi te iubesc!

Colorish, apreciez că m-ai suportat 5 luni de zile în patul tău, că m-ai ajutat să trec peste problemele mele de "vedere". Mulţumesc pentru că reuşeai să mă faci să zâmbesc şi să uit, chiar dacă doar temporar. Eşti veselă şi plină de viaţă, probabil energia ta s-a transmis şi la mine uneori! Şi pe tine te iubesc şi nu trebuie să fii geloasă pe nimeni! Cu tine îmi petrec majoritatea timpului!

Blondish, n-o să uit niciodată faţa aia veselă pe care mi-ai făcut-o cu ţigara pe hârtie...în noaptea aia când mă îngropasem în amintiri. Şi toate sfaturile pe care mi le-ai dat. Tu eşti majora familiei noastre! Îmi place că ai auzul foarte fin când este vorba despre lucruri sfinte! Mulţumesc că mă suporţi noaptea când vorbesc la telefon în bucătărie! Îmi place MAXIM despre tine...ai mereu multe variante...de concepere a...lucrărilor de...licenţă!

Pissy, o să-mi fie dor de : "Mai încet cu gălăgia!;Nu ai uşă la cameră?;Spălaţi-vă vasele!". Anul 2010 te-a transformat într-o pisicuţă mai drăguţă, mai simpatică. La tine...ştii deja ce îmi place MAXIM...uooof, cât de norocos este Răzvan!

A., mă bucur că ai fost insistent! Tu eşti surpriza plăcută a momentului, iar acest moment sper să se prelungească! Ai sosit când credeam că drumul este blocat! Ai găsit o cale spre mine...şi asta pentru că întotdeauna reuşeşti ce-ţi propui, nu?

Sky, mulţumesc pt că vorbeai cu mine în nopţile mele de nesomn, mulţumesc pentru că ai încercat să mă înveţi să joc poker, pentru că mă făceai să mă gândesc la chestii plăcute şi, ai dreptate...vorba aia a ta e valabilă, rezolvă multe!

Lista ar putea continua!

Dorinţe imposibile

2010-01-04T09:45:00.004+02:00

În plin An Nou, toate zodiile pământului, aerului, apei şi ale focului îşi fac promisiuni peste promisiuni pe care, cu lacrimi în barbă, îşi şoptesc că o să le onoreze. În acest an cu toţii promitem să:

Berbec: Promit să nu mă enervez decât atunci când nu se mai enervează nimeni. Promit să mă gândesc înainte să intru în eşecuri şi scandaluri, promit să schimb în viaţa mea doar ceea ce ştiu că nu se va schimba peste noapte, promit să nu mă mai grăbesc decât pe trecerea de semafor, promit să-mi fac duşmani doar dintre cei care nu-mi vor binele! (sursa: http://www.garbo.ro/)

Ok, cam asta îmi spun mie astrele...Ca reprezentantă a acestei zodii pot spune doar că promit să nu promit nimic înainte de a fi sigură că mă pot ţine de acea promisiune. De enervat...uhhh, cu siguranţa o voi face. Eşecuri şi scandaluri...hai să zicem că o sa încerc să le evit. De grăbit...hmmm...nu-mi place să alerg prin viaţă, dar când e necesar, acceptăm situaţia. Duşmani nu-mi place să-mi fac...dar ei există!

La sfărşitul anului 2010 vreau să strig tare: "Am reuşit să obţin tot ceea ce mi-am propus, am ajuns acolo unde am vrut şi sunt fericită!"

2010

2010-01-02T00:14:00.004+02:00

2010...prima zi...! Aseară am stat şi am analizat puţin ceea ce s-a întâmplat în 2009 şi, sper, din tot sufletul, ca anul ăsta să fie mai bun! Să vină zile în care fiinţa mea să poată trăi fără să te mai simtă adânc înrădăcinată în ea. Să nu mă mai trezesc cu dorul astă nebun de tine. Să te păstrez în minte ca pe cea mai dulce amintire a mea şi...atât! De obicei, la miezul nopţii, trebuie să ne punem o dorinţă...atunci nu m-am gândit la asta...m-am gândit oare de ce sunt printre toţi oamenii aştia fără tine şi încercam să te caut cu privirea. Te-am găsit ascuns undeva în sufletul meu, te-am luat în braţe şi ţi-am spus "La mulţi ani, iubitule!". Apoi am plecat!

2010 l-am început altfel decât mi-aş fi putut închipui cu câteva zile înainte! Şi ştii ce mi-a lipsit cel mai mult, dar cel mai mult? Să adorm dimineaţa în braţele tale! Când am ajuns acasă şi am intrat în camera mea...eram tot în 2009, poate chiar 2008!

Azi însă sunt în 2010, departe de tot ce a fost şi e mai bine aşa!

Prizonieră

2009-12-30T23:08:00.004+02:00

Încerca să se ascundă, refuza să găsească răgaz pentru a se gândi la ce simte, îşi ocupa timpul cu diverse activităţi...dar, într-o zi, s-a trezit iar în universul vostru. A vrut să nu-i mai fie dor de tine...degeaba. Îi era din ce în ce mai dor. A încercat să-ţi facă cel mai groaznic portret...prostii! În întunericul nopţii tot pe tine te cauta, alearga km întregi după tine...stând în pat traversa oceane, continente...sperând ca, la un moment dat, să te regăsească. Adoarmea ostenită. Dimineţile se trezea tristă, în vis eraţi iarăşi amândoi, dar vă pierdeaţi cu venirea zorilor. De ce nu a visat veşnic? Patul ei se transforma din labirint în închisoare! Se simţea închisă între gratiile dorinţelor ei nebune de a te avea, de a te simţi, de a te iubi! Şi tot ce vroia era să vii s-o eliberezi, căci tu aveai cheia, tu erai cheia!

Cât te iubea...

Tu nu ştii

2009-12-24T17:45:00.003+02:00

2009-12-24T16:05:00.002+02:00

Mi-e dor să adorm în braţele tale, să mă trezesc noaptea şi să te simt lângă mine, să-ţi aud vocea somnoroasă dimineaţa; mi-e dor să umblu în tricoul tău, desculţă şi cu părul răvăşit. Mi-e dor să mă cauţi printre aşternuturi, să mă strigi! Mi-e dor să te sărut, să te ating...mi-e dor de fiecare părticică din trupul tău. Mi-e dor de auzul bătăilor inimii tale! Mi-e dor să ne ţinem de mână şi să mergem spre undeva, fără nicio grijă. Mi-e dor de tot ceea ce ne-a făcut să fim un TOT. Şi te simt cum îmi curgi prin vene!

Povestea lui Colorish

2009-12-22T21:14:00.002+02:00

Colorish, prinţesa din povestea Ap. 5, este pe cale să se logodească! Momentul mi se pare oportun pentru a scrie câteva amănunte picante din viaţa ei de rebelă convinsă! Ok, promit că am să spun adevărul şi doar adevărul, nu voi exagera cu nimic...nici măcar de dragul unei intrigi mai interesante!

Totul începu' într-o zi frumoasă de vară, toamnă, iarnă sau primăvară. Parcă era 26, 27 sau 28. Colorish îl zărise pe prinţul Roşiorilor în curtea regală. Nu a îndrăznit să vorbească imediat cu aceasta, însă din acea zi se gândi neîncetat la el! Într-o seară, pe când stătea în camera sa...se gândi să-şi pună asistenţii pe treabă, aşa că le ordonă să afle absolut toate detaliile despre acest prinţ. Bineînţeles că aceştia au respectat dorinţa lui Colorish şi după doar 2 zile s-au întors cu informaţii! Prinţesa fu extraordinar de mulţumită!

Rebelă şi neastâmpărată, Colorish nu a aşteptat să fie căutată de prinţ. S-a dus singurică la el. Prinţul era un tip dificil, orgolios şi se credea cel mai frumos din împărăţie. Avusese multe relaţii şi era conştient de puterea sa de seducţie. Era mai mare cu 5 ani şi considera că datorită experienţei lui de viaţă întotdeauna are dreptate. A fost un bărbat rece, dur, poate uneori nepăsător. A rănit-o pe Colorish de-a lungul timpului...Însă, într-o zi, a realizat că o iubeşte şi că îşi doreşte să fie a lui pentru totdeauna.

Relaţia lor nu a fost una normală. S-au închis de multe ori ambasadele, adică au trecut perioade lungi în care aceştia nu au mai vorbit. Şi-au adresat de multe ori cuvinte deochiate...s-au lovit aşa prieteneşte, s-au iubit, s-au certat, s-au împăcat! Se poate scrie o întreagă carte...

Ce mi se pare mie foarte interesant...că femeile mereu plâng după ce mărturisesc că au greşit! Şi de cele mai multe ori nu le pare rău că au făcut ele o prostioară, le pare rău că le-a luat gura pe dinainte şi au fost sincere. De ce îi mai spui că ai dat-o în bară dacă vrei să rămâi cu el? Mai bine taci şi te bucuri. Oricum şi el face la fel. De ce să îţi faci procese de conştiinţă??? Dacă te ţine...fii obraznică! Ce legătură are asta cu Colorish? Poi micuţa mea prinţesă are uneori excese de sinceritate şi sper ca pe această cale să şi le stăvilească! În plus...este cam tinerică pentru măritiş. Piaţa este foarte variată, trebuie doar să ridice puţin ochii şi o să înceapă să vadă!

Finalul rămâne deschis!

Căutându-l pe Moş Crăciun

2009-12-22T18:51:00.004+02:00

Mai sunt câteva zile până la Crăciun. Ziua asta a fost întotdeauna specială pentru mine...şi tu o ştii! În fiecare an o aşteptam cu emoţie...dorind, în fond, să fiu alături de tine! Amintiri multe îmi tot revin de câteva zile. Când am fost prima oară pe munte, când m-ai dat cu sania sau primul nostru Revelion... A trecut mult timp, dar simt totul de parcă s-ar întâmpla azi. Toate emoţiile, fluturaşii aia nebuni, iubirea...Sunt atât de vii amintirile, de parcă tu încă mai eşti aici, tu cel de atunci! Şi e atât de greu să le fac să se oprească, e atât de greu să le fac să înţeleagă...tu nu mai eşti! Cum să-i spun inimii mele că n-ai să fii lângă mine în noaptea de Crăciun? Cum o să poată ea să priceapă că tu ai rămas blocat într-un alt univers, atât de departe de al nostru? Cum o să-i explic eu că anul ăsta Moş Crăciun rămâne în Laponia? Şi dacă ea, neascultătoare ca de obicei, o să plece în căutarea lui, o să plece fără să-i pese de tot ceea ce ar putea îndura în lunga ei călătorie? Tu crezi că l-ar recunoaşte?

Trup

2009-12-18T01:11:00.006+02:00

Trupul tău poate fi o necunoscută pentru ceilalţi, poate fi un mister sau poate nu este nimic...pentru mine, însă, este un univers descoperit, un univers al meu! Am străbătut fiecare milimetru din el, am cunoscut fiecare colţişor ascuns, am năvălit în sânge, am cutreierat prin minte, am călătorit în mijlocul inimii tale şi i-am simţit atât de puternic bătăile. Trupul tău a fost al meu şi a trăit alături de mine prin mine! Am fost stăpâna lui, am fost sclava lui, am fost...!

Şi trupul meu a fost descifrat de tine. Ai ştiut întotdeauna cum să ajungi acolo unde aveam nevoie de tine. Ai străbătut şi tu fiecare milimetru din el, l-ai învăţat, l-ai iubit şi l-ai făcut să tresară, să simtă! Nu mai am niciun secret, de tine nu mă pot ascunde, cu tine nu mă pot preface. Mă cunoşti atât de bine! Şi totuşi...dacă ştii că mă doare şi dacă te doare că mă doare de ce continui să faci lucruri care mă dor?

Trupurile noastre încă se iubesc şi se cheamă. Am tatuată pe corp dulcea ta atingere, am pictată pe inimă imaginea ta, simt pe buze sărutul tău. Şi privirea ta îmi revine des în minte. Eşti atât de prezent în mine! Dar, oare, ce se va întampla când dorinţa de a te atinge iarăşi îmi va depăşi puterea de a mă opri? Oare dacă am să te ating, am să te găsesc? Oare mai ştiu eu azi cine eşti tu? Oare nu voi fi profund dezamagită de ceea ce aş putea găsi acum în tine? Poate e mai bine să-ţi păstrez imaginea aşa cum a fost ea, poate pe cel de azi nu l-aş mai putea iubi, nici măcar pentru o secundă!

Oraşul citeşte

2009-12-15T16:57:00.005+02:00

Lecturi urbane a ajuns la cea de-a treia ediţie! În seara asta la ora 19, pe peronul de la Unirii 1 (spre Dristor) se vor aduna o mulţime de voluntari dornici să împartă zâmbete şi plăcere de a citi. Dacă vrei să te alături şi tu acestei iniţiative de resuscitare a sentimentului de iubire faţă de cărţi, te aşteptăm cu o cărticică şi cu mult entuziasm.

Traseul: Unirii 1-Dristor 1, apoi vom schimba la Dristor 2 şi vom merge pe ruta Dristor2-Obor-Eroilor-Unirii 1. După ce vom termina Lecturi urbane vom merge la After Reading Party în Mătăsari 17.

Am primit – şi le vom oferi în metrou – cărţi de la Cotidianul, Jurnalul Naţional, British Council şi Editura Universitară şi mulţumim de asemenea Metrorex pentru sprijinul acordat.

Campania “Lecturi Urbane” are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în transportul în comun şi cultivarea interesului pentru carţi în rândul bucureştenilor.

Ap. 5

2009-12-08T16:34:00.005+02:00

Astăzi am hotărât să scriu o poveste îndelung cerută! Nu le voi da numele reale personajelor mele, dar cu certitudine ele se vor recunoaşte când vor citi aceste rânduri! Vă voi prezenta imaginea mea despre ele şi aştept, cu nerăbdare, opiniile voastre!

A fost odată ca niciodată o împărăţie minunată, castelul aflându-se pe o alee a Arinilor Dornei, ascuns într-o pădure frumoasă. În acea locaţie de vis, îşi trăiau viaţa plină de aventuri 4 prinţese! Domnişoarele aveau personalităţi puternice, erau frumoase şi inteligente! Pentru fiecare dintre ele voi face un portret!

Pissy este o tipă care ştie ce vrea şi obţine asta prin orice mijloace! Iubeşte mult, în diferite moduri, dar cu cap! Îi place exagerat de mult să fie ordine şi aş încadra-o cu drag în categoria "riguroşilor".

Blondish vrea să pară insensibila familiei, dură şi rece, lipsită de sentimente sau pasiune! Asta este faţa pe care ne-o arată nouă, dar este doar o mască; este masca persoanelor ce au suferit şi nu vor să mai repete aceleaşi experienţe traumatizante! Ea adora sărbătorile de iarnă, se bucura precum copilaşii când vede luminile de Crăciun, brazii sau renii moşului. Are un suflet bun, multă iubire de dăruit şi multe gânduri înţelepte! Încă nu si-a găsit un Moş care s-o îmblânzească!

Colorish este mica rebelă! Nu respectă regulile împărăţiei, face doar ce vrea ea! Se îmbracă foarte colorat, este mereu veselă şi vrea să ne binedispună! Îi place să danseze şi să cânte şi iubeşte la nebunie să iubească! Este întotdeauna aflată în dileme sentimentale şi se confruntă cu probleme existenţiale ce doar ea le poate pricepe! Preferă să le zică "iubitule"! Cu toată nebunia ei amoroasă, ea pare a fi prima ce se va căsători cu marele prinţ al Roşiorilor! Domnişor bine, cu un vocabular ce te loveşte maxim, cu sentimente nobile şi cu armură din cap pân' la picioare!

Dori este alintata familiei. Îi place să se pisicească, să se prostească şi refuză să se considere un om mare. Trăieşte precum un copil, iubeşte din tot sufletul, pur, dar excesiv! Suferă enorm când ceilalţi o rănesc, o mint sau îi înşeală încrederea! Ar vrea să trăiască într-o altă lume, unde toţi oamenii ar fi buni, iubirea ar domni veşnic, iar armonia ar fi prezentă permanent! Îi place să viseze şi este o romantică incurabilă! Inima ei aparţine unui prinţ şi, poate, într-o zi, ei doi vor fi iarăşi împreună!

Va continua!

Jos în sus

2009-12-01T17:17:00.004+02:00

Azi m-a lovit brusc amintirea Crăciunului trecut! Fără succes am încercat să mă ascund, crezând că astfel mă voi proteja de atingerea durerii, mi-am acoperit faţa, de parcă asta m-ar fi putut ajuta să nu mai văd cu ochii minţii...Cu toată încercarea mea de a mă împotrivi...am picat în prăpastia trecutului. Atâtea clipe frumoase, de neuitat s-au succedat în mintea mea şi m-am revăzut pentru o clipă EU, am regăsit totul nostru, eram iarăşi NOI. A trecut atâta timp de când nu m-am mai văzut, de când nu te-am mai văzut şi îmi era dor...dar cât de mult a durut să mă întorc apoi în prezent! Cât de mult doare să nu vă mai găsesc azi...nici pe mine, nici pe tine!

Ideal ar fi să iau măsuri. Ok, am spus ideal...ceea ce înseamnă că probabilitatea de a se întâmpla aşa ceva este scăzută. Ce voi face totuşi? O să mă gândesc că Moş Nicolae al meu e la curve şi întârzie până la anu'...Moş Crăciun o să rămână blocat printre nămeţi...şi noaptea de revelion...hmmm...îi dau ignore, sau nu...k e prea dur, o bag la invisible! Am rezolvat foarte uşor problema! Dar...cred că şi astea sunt tot la modul ideal!

Cu certitudine ştiu că vreau Crăciunul trecut înapoi!

Ne pierdem...

2009-11-27T20:30:00.003+02:00

Zilele poartă acelaşi parfum trist, au aceeaşi aromă de melancolie şi sunt pătate de aceleaşi lacrimi! Trec greu şi lasă în urma lor doar durere! Pentru că ne pierdem...

Te caut neîncetat, dar nu găsesc drumul spre tine! Alerg zi şi noapte! Când am impresia că sunt aproape, dispari! Nu mă lovesc decât de statuile tale prost concepute! Lipsite de orice farmec, lipsite de orice asemănare cu tine, sunt simple bucăţi de piatră, reci şi dure! Am să le distrug pe toate şi poate, într-o zi, am să te descopăr ascuns înăuntrul uneia! Poate te refugiezi, poate îţi este teamă să nu fii rănit! Am să te scot de acolo şi ne vom uni, apoi, pentru totdeauna!

O femeie al naibii de altfel

2009-11-21T15:34:00.006+02:00

Ieri mi-a stârnit curiozitatea titlul unui articol, motiv pentru care l-am citit imediat. La prima lectură m-am amuzat teribil, la o a doua lectură am început să mă întreb "Oare cum e viaţa unei femei ce suferă de o boală atât de atipică precum sindromul excitaţiei permanente?".

Tipa are 300 de orgasme pe zi....uhhh...e ceva! Ok, până aici e superb, ce femeie n-ar vrea să aibă măcar 1 orgasm multiplu?! Dar problema intervine în găsirea unui partener cu nervi de oţel, cu rezistenţă fizică excepţională şi cu apetit nelimitat! Bun...bărbaţii n-ar refuza niciodată o partidă de sex, hai 2, 3, 4...dar fără număr...e cam dificil! Subiectul nostru a avut câteva relaţii de-a lungul timpului, toate s-au terminat deoarece partenerii erau epuizaţi, nu mai puteau ţine pasul cu aceasta foame de sex! Respectiva a fost nevoită să renunţe la job-ul său dintr-o firmă de biscuiţi, deoarece o excitau utilajele...la naiba:)))! Viaţa nu este atât de uşoară când eşti permanent excitată!

Analizând situaţia ei...o consider nefericită şi tristă! De ce? Pentru că nu va reuşi niciodată să-şi găsească jumătatea, nu va putea niciodată să facă dragoste cu cel iubit. Necesitatea de a face sex este mai presus decât orice altă nevoie. Sexul a devenit precum aerul, fără el nu poate trăi. Atunci, cum aş putea eu să invidiez o astfel de femeie? Păi...nici n-o invidiez!

Vis vertical

2009-11-17T17:19:00.006+02:00

Spune-le războaielor din mine să nu mai sângereze.

Spune-le oceanelor să-mi înece durerea!

Spune-le văilor să-mi strivească strigătele,

Spune-le stelelor că ne vom regăsi

Spune-le lacrimilor să tacă

Spune-le buzelor că le vei săruta iarăşi

Spune-le braţelor că le vei atinge!

Spune-le ochilor că-i vei mângâia cu prezenţa ta

Spune-le picioarelor că vor mai merge alături de tine

O bună bucată de timp.

Spune-le amintirilor că vor mai veni altele,

Multe.

Spune-le gândurilor că te vei abandona în mine.

Spune-le că te vei întoarce pentru totdeauna!

Posibila poveste de sfarsit;)

2009-11-15T00:34:00.007+02:00

Era târziu şi era frig. Ea îl aştepta...stătea acolo cu visele şi speranţele ei, avea încredere că vor veni zile fericite pentru ei, că este doar o perioadă proastă, că este acel moment crucial dintr-o relaţie...peste care vor trece, pentru că îi leagă atât de multe, pentru că sentimentele lor nu au murit!

Timpul trecea, dar el nu o auzea, nu îi simţea chemarea. O tristeţe imensă o învălui. Sufletul îi plângea şi durerea îi năvălea în trup, mii de lacrimi îi acopereau faţa....Nu putea să-şi imagineze lumea fără el, ea era el, ea era trup în trupul lui...A picat de multe ori, dar a încercat să mai găsească putere în ea pentru a se ridica. Cât de mult îl iubea, cât de mult...

Dragostea te împinge să faci foarte multe lucruri pe care nu ştiai că eşti capabil să le realizezi. Dragostea te poate duce pe culmile fericirii sau în fundul iadului. Te atrage şi apoi te ucide, îţi suge sângele şi te părăseşte fără resentimente! Te lasă să mori lent, în chinuri groaznice!

Ea vrea doar să vină o zi în care va putea să se rupă de trupul lui şi să-şi trăiască viaţa ei, să trăiască pentru ea. Foarte mult timp toată lumea ei gravita în jurul lui, era cea mai importantă persoană din viaţa ei, era totul ei. Dar acum ea vrea să se trezească dimineaţa fără lacrimi, să privească cu bucurie soarele, să admire fără tristeţe apusul. Vrea să vină o zi în care să-şi recapete încrederea în oameni şi să înceteze să-i privească cu suspiciune. Doar el a înşelat-o şi a minţit-o, dar, cu toate acestea, din cauza lui urăşte toţi bărbaţii, îl vede în toţi! Vrea să vină o zi în care să zâmbească pentru simplul fapt că vede o floare! El i-a răpit multe bucurii, i-a distrus sufletul şi a omorât-o. Dar va renaşte din propria-i cenuşă!

Într-o zi, probabil, el va regreta că a făcut-o să sufere, o va vrea înapoi, dar va fi prea târziu! Drumul spre inima ei nu-l va mai găsi! Poate, atunci, va realiza cât de mult a iubit-o, cât de mult îi lipseşte şi ce prost a fost că a pierdut-o!

Respectaţi persoanele care vă iubesc, nu le răniţi şi protejaţi-le de suferinţe ce îi pot marca afectiv! Iubirea trebuie preţuită, nu îngropată în mocirla minciunii şi a ignoranţei!

Demonul iubirii mele

2009-10-19T13:30:00.006+03:00

La început ai invadat trupul şi mintea mea, pe parcurs, prin iubire, ne-am contopit şi am devenit un tot perfect! Fiinţa noastră umbla veselă şi nestingherită printre umbrele morţilor vii! Trupurile noastre erau unite prin dragoste şi pasiune...nu ne simţeam ameninţaţi de pericole externe, căci ne aveam unul pe celălalt!

Iubirea...un sentiment ce ne atinge rareori, dar când soseşte, deseori neanunţat, la poarta sufletului nostru ne aduce o mulţime de bucurii. EA mă face să trăiesc, să visez, să cred, să descopăr în mine o putere inimaginabilă de mă dărui trup şi suflet lui. Pentru el şi pentru iubirea noastră am încercat să transform noaptea în zi, să aduc luna mai aproape şi să alung viscolul din calea noastră! În numele ei aş purta războaie de cucerire şi de apărare! În numele ei m-aş jertfi pentru ca el să fie fericit!

Vine o zi când, inevitabil, apar probleme. Am greşit eu...ai greşit tu...am greşit amândoi pentru că suntem un tot! Dar eu nu pot să plec pe alt drum fără tine...tu nu poţi să mergi fără mine. Să ne desprindem de fiinţă ar fi un gest sinucigaş! Iubirea ce a dat naştere totului nu a murit, este doar în convalescenţă...a suferit unele lovituri dureroase!

Am urcat pe cărările minţii şi ale sufletului meu şi te-am regăsit. Erai ca la început...mă aşteptai zâmbind. Îmi este dor de tine şi îţi este dor de mine! Îmi este dor să mă abandonez în braţele tale şi să-ţi curg prin vene! Îmi este dor să-ţi ating inima şi să-ţi mângâi sufletul! Îmi este dor să mă joc prin părul tău şi să-ţi cotrobăi prin minte! Îmi este dor să intru în casa noastră! Îmi este dor să mai navigăm cu vaporul spre insula fericirii. Îmi este dor să te cert!Îmi este dor, atât de dor de tine!

Efectele adevărului

2009-10-17T03:45:00.010+03:00

"Adevărul! Vreau să aud adevărul!" Dar atunci când ne este aruncat, fără anestezie, în sertarele minţii şi ale sufletului, ne blocăm în faţa unei realităţi imposibil de acceptat! Începe procesul de îngropare a afirmaţiilor generatoare de suferinţă! Adevărul poate fi acceptat doar dacă este spus cum trebuie, când trebuie şi cui trebuie!

Ne place, spunem noi, să nu fim minţiţi! Dar cum procedăm în clipa fatală în care acest lucru se întâmplă şi, din păcate, ceea ce auzim ne omoară întregul sistem de credinţe, speranţe sau aspiraţii? Sfâşiem imaginea celui care ne-a distrus crezul şi îl condamnăm la pierderea încrederii noastre sau la moarte! Adevărul este privit de fiecare persoană într-o manieră total diferită! Adevărul este dorit, visat, scandat şi aplaudat...dar este un împărat ce lipseşte cu desăvârşire!

Uneori căutăm singuri răspunsuri la întrebările ce ne tulbură. De cele mai multe ori găsim şi răspunsuri...dar rareori sunt luate în calcul drept valide! De ce? Pentru că fiecare are un simţ al autoconservării şi, evident, doreşte să se apere de "duşmani", indiferent de natura lor, indiferent prin ce mijloace! În istorie găsim nenumărate exemple. Să luăm cazul lui Galileo Galilei. Lucrările sale au fost puse la index, deoarece el dezvolta o teorie ce nu corespundea cu cea acceptată de Biserica catolică, anume cea aristoteliană. A fost judecat şi i s-a cerut să nege public faptul că pământul se roteşte în jurul soarelui...totuşi a şoptit "Eppur si muove". După 350 de ani, papa l-a reabilitat pe Galileo absolvindu-l de acuzaţia de erezie. Dar atunci, în 1633, nu putea fi acceptată teoria sa...şi el a fost nevoit să trăiască în arest domiciliar toată viaţa. Răscolind prin istorie am ajuns tocmai în antichitate...pe la greci. Să ne gândim la Socrate, acesta a murit pentru că spiritele mărginite ale epocii sale erau incapabile să vadă în el ceva mai mult decât un parazit, un slujitor al ironiei. Socrate, însă, milita pentru cunoaşterea de sine, punând pe primul loc sufletul şi nu corpul. Acesta era un pericol pentru ordinea socială, un pericol ce a fost eliminat!

Societatea ucide ceea ce nu poate înţelege! Societatea ucide adevărul!

Femeia din spatele măştii

2009-10-09T15:43:00.011+03:00

Zâmbeşte graţios, glumeşte inteligent! Fii activă! Fă-ţi din seducţie o armă, fii pasională, transformă-te într-o sexpertă desăvârşită! Fii puternică, nu te plânge, luptă neîncetat! Învaţă arta culinară! Informează-te permanent despre ultimele tendinţe în materie de fashion! Cenzurează-te! Fii mereu altfel!

Femeia ideală trebuie să fie mereu alta, dar să-şi păstreze esenţa naturală tare! Femeia ideală, cea de care te vei îndrăgosti iremediabil, se transformă în Cenuşăreasă pentru a te cuceri! Ea luptă pentru tine, cel considerat alesul inimii. De ce? Pentru că, în sfârşit, a reuşit să întâlnească un EL singurel, frumuşel, inteligent şi fără antecedente matrimoniale!

Începe procesul cuceririi. Chiar dacă tu eşti vânătorul, mimezi că eşti vânată! Cât de bine se simt bărbaţii când sunt la conducerea misiunii...uffff!!! Totul este permis în arta seducţiei! Îţi dai frâu liber imaginaţiei, faci lucruri trăznite, dar sexi şi, treptat, începi să-ţi pui gheruţele fine pe el! Îl răsfeţi, îl pui în centrul preocupărilor tale, îi găteşti, îi oferi clipe de neuitat, îi demonstrezi că îl iubeşti cu pasiune! Azi eşti sexi şi rea, mâine eşti Albă-ca-Zăpada, poimâine eşti Scufiţa Roşie! Apoi te transformi în asistentă, poliţistă, pisică, leoaică, zâna cea bună, înger rebel, drăcuşor sexi etc!

Într-o zi, după ce ritualul cuceririi primare luase sfârşit cu brio, TE VEDE. Eşti tu...fără farduri, cu buzele tale naturale şi proaspete, cu hainele de casă şi papucii în picioare, ai părul rebel şi un zâmbet fermecător. Ai renunţat la măşti! În realitate îţi doreşti să te iubească pentru ceea ce eşti tu ca om, pentru ceea ce visezi, pentru ceea ce doreşti să realizezi în viaţă, pentru că te vede în imperfecţiunea ta perfectă şi nu te doreşte alta...te vrea a lui pentru totdeauna, dar te vrea pe tine, cea din spatele măştii!

Cucerirea unui bărbat, precum şi cea a unei femei, trebuie să fie continuă! Pentru a-l păstra alături de tine trebuie să încerci să-l surprinzi plăcut, să-i gâdili orgoliul, să-l determini să se gândească la tine permanent, să ştie că acasă este EA...cea care îi înveseleşte universul, cea care îi oferă linişte şi siguranţă, cea care îl iubeşte necondiţionat, cea care îi este prietenă, amantă şi soţie, cea care s-a transformat în TOTUL lui!

Consider că nu trebuie să încetezi nicio clipă să fii TU, nu trebuie să te pierzi în spatele măştilor, nu trebuie să te abandonezi în falsuri! Arta seducţiei trebuie folosită cu chibzuinţă şi inteligenţă! Pentru că, în final, pe TINE trebuie să te adore!

Voi ajunge!

2009-10-08T21:25:00.005+03:00

Alerg jumătate zeu, jumătate muritor, pentru că există acolo ceva, există acolo cineva...şi eu mă încumet făgăduind, depunând jurăminte să ajung cu orice preţ. Alerg spre ceea ce vreau să realizez, alerg spre ceea ce iubesc! Niciun obstacol nu va fi suficient de "puternic" pentru a mă opri! Într-o zi voi ajunge!

Poezia mea adorată

2009-10-08T13:50:00.014+03:00

De fiecare dată când recitesc această poezie un val de emoţie îmi cuprinde întreg trupul, o bucurie imensă este retrezită în sufletul meu. Versurile mă determină să mă catapultez cu repeziciune în universul meu ideal, acolo unde iubirea este regină! Consider că este o poezie ce merită să fie cunoscută şi analizată de fiecare dintre noi!

Ana Blandiana-Cuplu

Unii te văd numai pe tine,

Alţii mă văd numai pe mine,

Ne suprapunem atât de perfect

Încât nimeni nu ne poate zări

deodată

Şi nimeni nu îndrăzneşte să

locuiască pe muchia

De unde putem fi văzuţi amândoi.

Tu vezi numai luna,

Eu văd numai soarele,

Tu duci dorul soarelui,

Eu duc dorul lunii,

Stăm spate în spate,

Oasele noastre s-au unit de mult,

Sângele duce zvonuri

De la o inimă la alta.

Cum eşti?

Dacă ridic braţul

Şi-l întind mult înapoi,

Îţi descopăr clavicula dulce

Şi, urcând, degetele îţi ating

Sfintele buze,

Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc

Până la sânge gura.

Cum suntem?

Avem patru braţe să ne apărăm,

Dar eu pot să lovesc numai

duşmanul din faţa mea

Şi tu numai duşmanul din

faţa ta,

Avem patru picioare să

alergăm,

Dar tu poţi fugi numai în

partea ta

Şi eu numai în cealaltă parte.

Orice pas este o luptă pe

viaţă şi pe moarte.

Suntem egali?

Vom muri deodată sau unul

va purta,

Încă o vreme,

Cadavrul celuilalt lipit de el

Şi molipsindu-l lent, prea

lent, cu moarte?

Sau poate nici nu va muri

întreg

Şi va purta-n eternitate

Povara dulce-a celuilalt,

Atrofiată de vecie,

Cât o cocoaşă,

Cât un neg...

Oh, numai noi cunoaştem

dorul

De-a ne putea privi în ochi

Şi-a înţelege astfel totul,

Dar stăm spate în spate,

Crescuţi ca două crengi

Şi dacă unul dintre noi s-ar

smulge,

Jertfindu-se pentru o singură

privire,

Ar vedea numai spatele din

care s-a smuls

Însângerat, înfrigurat

Al celuilalt.

Această poezie o dedic acelor persoane ce respectă iubirea, acelora ce au cunoscut acest sentiment pur, profund, acelora capabili să alerge până la capătul pământului pentru dragostea lor, acelora ce doresc să descopere iubirea, dar, în special, celui pe care îl iubesc din tot sufletul! Povestea noastră expusă in versuri!

Ne place să...

2009-10-07T14:14:00.003+03:00

Ne place să fugim de responsabilităţi, să ne refugiem în subiecte mediocre atunci când ne aflăm în incapacitatea de a vorbi deschis despre adevăratele probleme! Ne place să ne minţim şi să spunem că ne este bine...Când toate merg prost, noi batem cu pumnii în piept...şi urlăm cât ne ţin plămânii că suntem fericiţi! Categoric, suntem o specie de omuleţi programaţi genetic să se autodistrugă!

Deciziile dificile e bine să le amânăm, sau, dacă este posibil, să se ia ele singure. De ce să ne gândim atât la soluţii...hai să stăm cu mâinile în sân...cu certitudine se va gândi altcineva să ia atitudine într-o zi. Să tratăm, la naiba, cu indiferenţă problemele personale...pentru că şi la acestea va găsi Dumnezeu un răspuns şi, eventual, îl va trimite pe mail, va da comment pe hi5 sau pe blog. Să nu trăim...este obositor, deseori cere efort intelectual...hai să stăm şi să privim cum se derulează viaţa în faţa noastră...ca la cinematograf (recomandat de luat o Cola gigantică şi o porţie XXXXXXXL de floricele). Iar în caz de plictiseală, de pierdut iubit/ă, de avut datorii mari...să ne tragem un glonţ în cap. Dar, nu v-aţi gândit, dacă pe acolo nu există circ politic, piţipoancele sunt expulzate pe pământ şi televiziunea prin cablu e doar un vis...din lipsă de fonduri...wow, mega plictiseală! Dacă o să găsiţi un alt sufleţel trădător, dacă trebuie să plătiţi taxe şi pe acolo???

Privesc pe stradă...văd peste tot doar umbre. Toate aleargă UNDEVA. Încalcă viteza regulamentară şi...se grăbesc să...să moară. La final, dacă îşi îndreaptă privirea în urmă, vor vedea o hartă a traseelor parcurse şi nu un cufăr plin de amintiri plăcute!

E trist şi doare! Dar trebuie să fii pregătit să rezişti într-o lume prea ocupată să trăiască, să iubească, să preţuiească şi să respecte!

Gânduri triste

2009-10-07T07:28:00.002+03:00

Viaţa de multe ori se joacă cu noi, ne seduce, ne determină să alergăm în direcţii greşite şi, apoi, ne abandonează pe o culme a disperării...rămânem goi, lipsiţi de speranţe, iluzii, dorinţe sau aspiraţii. Umbre ale unui fost eu, alergând triste printre amintiri. Timpul formează o alianţă malefică cu viaţa şi ne persecută fără pic de regret la fiecare scurgere de secundă. Transformă acele ceasornicului în bice. Atât de usturătoare, fiecare lovitură nimiceşte tot mai mult din ceea ce ai fost, din ceea ce ai crezut, din ceea ce ţi-ai imaginat că este existenţa ta!
În mod normal, ar trebui să ne bucurăm de fiecare minut, de fiecare apus de soare, de fiecare răsărit ce ne mângâie trupul dimineaţa, de o floare, de un zâmbet, de o atingere...însă sunt perioade în viaţa noastră când nu ne poate înveseli nimeni şi nimic. Sunt lovituri pe care le primeşti şi te zguduie cu atâta putere încât îţi este greu să rămâi tu. Te trezeşti, brusc, într-o lume pe care nu o cunoşteai până ieri. Universul tău este zdruncinat de un război, teatrul operaţiunilor este sufletul tău, iar o victorie pare greu de obţinut. Începi să sângerezi...
Când viaţa aleargă pe lângă tine şi tu nu ştii cum să reintri în joc, când eşti înconjurat doar de falşi prieteni cu false impresii despre viaţă, când descoperi că eşti singur într-o luptă contra cronomentru, când adevărul pare subiectiv...trebuie să-ţi păstrezi integritatea, să crezi în tine şi să lupţi pentru ceea ce te reprezintă!