Zilele poartă acelaşi parfum trist, au aceeaşi aromă de melancolie şi sunt pătate de aceleaşi lacrimi! Trec greu şi lasă în urma lor doar durere! Pentru că ne pierdem...
Te caut neîncetat, dar nu găsesc drumul spre tine! Alerg zi şi noapte! Când am impresia că sunt aproape, dispari! Nu mă lovesc decât de statuile tale prost concepute! Lipsite de orice farmec, lipsite de orice asemănare cu tine, sunt simple bucăţi de piatră, reci şi dure! Am să le distrug pe toate şi poate, într-o zi, am să te descopăr ascuns înăuntrul uneia! Poate te refugiezi, poate îţi este teamă să nu fii rănit! Am să te scot de acolo şi ne vom uni, apoi, pentru totdeauna!
