Dulci cuvinte

foto: photo.pono.en

Tu nu știi. Iar ceea ce știi nu este mai mult de o rămășiță de poveste din infinitul ei, rătăcită printre superficialitățile pe care ți le rostește voit, sistematic, morbid. Nu pentru că ar fi caracterizată de o carență fundamentală a profunzimii, ci pentru că vrea să își mascheze sentimentele și dorințele în spatele unor cuvinte incomplete și insipide, total anoste. Simulacru. 

Nu știi. Poate nu știi pentru că nu poți să privești spre aceleași stele, sau poate că mult prea multe universuri au picat pentru voi. Oricât ar vrea timpul să stea, între ea și tine s-au scurs istorii, amurguri și răsărituri, litere și sensuri. Foamea de tine, foamea de ea, trupurile voastre dezgolite, pasiunea ce vă stăpânea trupul și vă ghida săruturile, neînțelesuri surde și gânduri amorțite pe melodia vocii sale. Îți spunea tot când nu-ți rostea nici un cuvânt, doar îți cuprindea cu mintea vibrațiile sufletești și se hranea cu seva ta. Nu știi.

Nu știai când se ascundea în tine, când se auzea doar înăuntrul tău. Nu se rătăcea în tine, se aprindea de viață și mergea drept. Nu fugea de ea, se regăsea. Ploua pe umerii ei, dar râdea prin obrajii tăi. Nu ar fi vrut să devii un vis pierdut, rămâi praf de stele pe genele ei.  

Azi nu ai să știi cât de multe dulci cuvinte ea avea!