Aş vrea să pot să trăiesc liniştea absolută, să-mi abandonez fiinţa în dulcele cântec al tăcerii supreme şi să mă reclădesc duios, treptat în omul începuturilor. Să fiu departe de tot ceea ce reprezintă societatea civilizată, occidentală sau, altfel numită, cântec al exterminării morale şi sufleteşti! Să alerg spre oriunde fără să-mi pese de nimic, ştiind că „oriunde” reprezintă pace şi adevăr, linişte şi iubire! Să descifrez paginile universului şi să descopăr minunile sale nemărginite, fascinant de tulburătoare! Să-mi tatuez în minte dulcea atingere a cunoaşterii, să am închegat în contururi precise imaginea mobilă a visului meu vertical! Un drum lung, o speranţă uitată pe-un colţ de gând, o adiere ruşinoasă de miresme de alb, un suspin stins pe-o coajă de timp răsturnat şi-un răspuns dulce-amărui!
