Trupul tău poate fi o necunoscută pentru ceilalţi, poate fi un mister sau poate nu este nimic...pentru mine, însă, este un univers descoperit, un univers al meu! Am străbătut fiecare milimetru din el, am cunoscut fiecare colţişor ascuns, am năvălit în sânge, am cutreierat prin minte, am călătorit în mijlocul inimii tale şi i-am simţit atât de puternic bătăile. Trupul tău a fost al meu şi a trăit alături de mine prin mine! Am fost stăpâna lui, am fost sclava lui, am fost...!
Şi trupul meu a fost descifrat de tine. Ai ştiut întotdeauna cum să ajungi acolo unde aveam nevoie de tine. Ai străbătut şi tu fiecare milimetru din el, l-ai învăţat, l-ai iubit şi l-ai făcut să tresară, să simtă! Nu mai am niciun secret, de tine nu mă pot ascunde, cu tine nu mă pot preface. Mă cunoşti atât de bine! Şi totuşi...dacă ştii că mă doare şi dacă te doare că mă doare de ce continui să faci lucruri care mă dor?
Trupurile noastre încă se iubesc şi se cheamă. Am tatuată pe corp dulcea ta atingere, am pictată pe inimă imaginea ta, simt pe buze sărutul tău. Şi privirea ta îmi revine des în minte. Eşti atât de prezent în mine! Dar, oare, ce se va întampla când dorinţa de a te atinge iarăşi îmi va depăşi puterea de a mă opri? Oare dacă am să te ating, am să te găsesc? Oare mai ştiu eu azi cine eşti tu? Oare nu voi fi profund dezamagită de ceea ce aş putea găsi acum în tine? Poate e mai bine să-ţi păstrez imaginea aşa cum a fost ea, poate pe cel de azi nu l-aş mai putea iubi, nici măcar pentru o secundă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu