Lupta paradigmelor

În seara asta, în încercarea mea suavă de a-mi finaliza proiectele pentru facultate, am zărit, involuntar, căci aveam deschisă o pagină inofensivă a unui site de socializare, o postare legată de împlinirea a trei ani de când s-a lansat filmul "Avatar". Probabil, majoritatea dintre voi l-aţi vizionat, iar unii chiar l-aţi înţeles. În vremea aceea "a fost odată ca-n poveşti, a fost ca niciodată", mă pregăteam să plec în Belgia şi în graba mea la fel de inofensivă de a finaliza tot ceea ce ţinea de examenele din ţară, s-a trezit dorinţa de a realiza un proiect cât mai interesant la materia mea de suflet, Semiotica, şi uite-aşa am ajuns să analizez "Avatar" din perspectiva luptei paradigmelor. 

Termenul de paradigmă a fost introdus iniţial de Kuhn -„o paradigmă este ceea ce împărtăşesc membrii unei comunităţi ştiinţifice” - iar dacă extindem discuţia la nivel cultural, paradigma este un sistem de valori, credinţe şi norme împărtăşite de membrii unei comunităţi. Luând în considerare cartea lui Fernand Braudel „Gramatica civilizaţiilor”, plecăm de la ideea determinismului cultural, sau chiar geografic: civilizaţiile au evoluat într-o anumită direcţie, diferit în raport cu celelalte, mai ales datorită spaţiului geografic în care au luat naştere.

Din punct de vedere cultural, putem admite de asemenea ideea de determinism, dacă ne gândim la conceptul de „matrice stilistică” elaborat de Lucian Blaga în „Trilogia culturii”. Conform acestui concept, fiecare individ se naşte într-o anumită cultură, într-un anumit spaţiu cultural, şi în virtutea acestui fapt, el îşi asumă în mod involuntar şi inconştient valorile, credinţele, caracteristicile acelei culturi. Şi fiecare cultură are practic, propria sa individualitate, exact cum explica şi Foucault prin conceptul de unicitate al epistemei în cadrul unei culturi. Prin intermediul unei paradigme, membrii comunităţii deprind o cunoaştere tacită, aceştia fiind îndemnaţi în rezolvarea problemelor fără ca ei să conştientizeze clar sistemul de valori şi credinţe.

În Avatar ne lovim de trei paradigme, aceea a biologilor, a armatei şi cea a populaţiei Na'vi. Este demonstrat faptul că persoanele aparţinând unor paradigme diferite cu toate că privesc din acelaşi punct şi în aceeaşi direcţie văd lucruri cu totul diferite. Pentru armată, Pandora este văzută ca o planetă cu bogate resurse minerale, ce trebuie cucerită pentru a fi exploatată. Pentru Na’vi, Pandora este căminul lor, este natura ce îi protejează şi le oferă energia necesară vieţii, iar pentru biologi este o extraordinară oportunitate de a realiza cercetări, arborii sacri formând un sistem complex, asemănător sistemului informatic!

Jack Sully a reuşit să “vadă” Pandora precum un Na’vi după ce a asimilat cultura lor, credinţa lor, după ce s-a produs schimbarea de paradigmă, convertirea (asemenea şi Grace). Armata şi poporul Na'vi, având organizarea mentală diferită, nu pot comunica sub nicio formă. Nu au nici limbaj comun, nici gândire asemănătoare. Se află pe trepte diferite de cunoaştere, au tehnici de problematizare a lumii opuse! Concilierea dintre paradigmele cărora fac parte este irealizabilă, consensul nu se poate realiza, prin urmare Arborele Sacru nu putea fi văzut de Parker drept Axus Mundis, ci drept un copac locuit de "maimuţe albastre". Mai jos este un dialog ilustrativ:

"Grace:Acei copaci au fost ceva sacru pentru Omaticaya, într-un mod pe care nu ţi-l poţi imagina.
Parker: Ştii ceva, chiar dacă arunci un băţ în aer, va ateriza pe vreo ferigă sacră.
Grace: Nu vorbesc despre nu ştiu ce fel de ceremonie voodoo păgână. Vorbesc despre ceva real. Ceva ce se poate măsura în biologia pădurii.
Parker: Ce înseamnă asta mai exact?
Grace: Ceea ce credem că ştim este că există un fel de comunicare electrochimică între rădăcinile copacilor. La fel ca sinapsele dintre neuroni. Iar fiecare copac este 10 la puterea a 4 cu fiecare copac din jur. Şi pe Pandora sunt 10 la puterea a 12-a numărul copacilor.
Parker: Asta înseamnă mult, bănuiesc?
Grace: Sunt mai multe conexiuni decât în creierul uman. Te-ai prins? E o reţea. E o reţea globală, iar Na’vi o pot accesa. Pot încărca şi descărca date, amintire exact ca cele pe care le-ai distrus. Da.
Parker: Ce naiba aţi fumat acolo, oameni buni? Sunt doar nişte amărâţi de copaci
Grace: Trebuie să te trezeşti, Parker!
Parker: Nu, tu trebuie să te trezeşti!
Grace: Bogăţia acestei lumi nu este doar sub suprafaţă, e peste tot. Na’vi ştiu asta şi se luptă pentru a o apăra. Dacă vrei să împarţi această lume cu ei, trebuie să-i înţelegi."

Long story short, Avatar nu este o poveste simplistă cu efecte 3D, putem face conexiuni, de exemplu, cu exterminarea incaşilor sau cu masacrarea apaşilor. Să-i zicem concluzie, niciodată nu se va putea ajunge la un consens atâta timp cât nu sunt împărtăşite aceleaşi valori, credinţe şi tradiţii, atâta timp cât organizarea mentală este diferită, iar tehnicile de problematizare a lumii sunt total opuse!