Spuneam acum ceva vreme că nu am avut niciodată o relaţie apropiată cu timpul; în realitate trăiesc o poveste pe care el a pictat-o pentru mine, iar încercarea mea de a evada din ea îmi dă senzaţia că sunt...absurda mereu prizonieră a unui vis nebun fără început şi, îndeosebi, fără final.
Acum aproximativ trei ani, am scris câteva rânduri foarte simpatice ce aveau ca laitmotiv trupul, transpunere a unei dorinţe nebune şi iubiri devoratoare. Astăzi, mai mult decât oricând, ma reaşez pe aceleaşi coordonate psihice. "Trupul tău poate fi o necunoscută pentru ceilalţi, poate fi
un mister sau poate nu este nimic...pentru mine, însă, este un univers
descoperit, un univers al meu!". Trupul şi sufletul sunt cele două componente ale fiinţei umane ce se
cheamă şi se implică reciproc. Trupul tău este simbolul dorinţei mele,
este himera dorită de milenii, este renaşterea fizică şi spirituală a
unui sine pierdut în abis.Te descifrez când îmi umbli prin vene şi mă las purtată de tine spre oriunde ai vrea să mergem, căci pot descoperi lumile şi pot zbura spre orice vis! Te-am cunoscut într-un alt timp, dar este acelaşi care mi te-a adus astăzi, care roteşte cercul existenţei mele şi îi pune stop în faţa fiinţei tale. Te regăsesc în mii de vise! Ştiu că tu vii dintr-un alt univers, am trăit multe poveşti împreună de-a lungul vieţilor noastre, dar acum ne-am regăsit pentru a scrie ultima filă a iubirii noastre.
Am tatuată pe corp dulcea ta atingere, am pictată pe inimă imaginea ta, simt pe buze sărutul tău. Eşti tu, al meu roşu vertical!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu