Ţigara

Ţigara,
se arde lent povestea ei.
În scrum citeşti destine,
individualităţi mutante,
fum se-ntinde între ei,
discontinuu perfect.
întâlnire ciclică de iluzie,
falsitate în trăiri.
Între măşti, buze şi atingeri,
esenţialul e volatil.
Infirm.
Şi zâmbetul şchiopătează,
pe ritm interbelic.
E dimineaţă şi e frig,
au mai rămas doar mucurile de ţigări
şi puzzle de necuvinte.


Poezia a fost publicată iniţial pe contul RoxanaS.