Elixir metafizic

Era târziu. Afară ploua şi pe geamul ei se scriau mii de poveşti. De foarte multă vreme cerul nu mai dăduse semne de atât de mult freamăt, iar expresivitatea ochilor ei căprui nu o văzusem mai vie. Pluteau. Erau întinşi pe patul ei cu cearceafuri albe. Atât de mult alb îi înconjura, încât erau cuprinşi în totalitate într-o altă dimensiune. Întotdeauna a fost fascinată de alb, de reflecţia lui totală. Nu puritatea era nota de vârf a ansamblului, ci elixirul metafizic. 

- De ce să ne pierdem printre tonuri reci şi umbre? Efemeritatea captivează doar minţile mediocre. Eşti mai mult decât o larvă. Sau ar trebui să încerci să devii. Dar nu pentru ei, ci pentru tine. Chiar dacă trăim într-un matrix, vreau să îţi depăşeşti condiţia impusă.

- Aş prefera să vorbim despre mitul peşterii şi idee, să cunoaşteam acea stare completă de neascundere. Cromodinamica cuantică şi cele 8 tipuri de gluoni sunt, cel puţin în acest moment, departe de esenţa adevărului. 5 coduri aruncate într-un sistem al realităţii noastre să fie oare cele care mă fac să reacţionez astfel? Cui îi vorbesc? Tu eşti o simulare din interiorul minţii mele? Ce te face să devii mai vie decât asfaltul? 

- Mă fascinezi în aceeaşi măsură în care spiritul tău mă transportă prin vârtejul unor lumi neumblate şi al începuturilor ascunse, puţin odioase.  Dar dacă aş fi doar o simulare, aş vrea să fiu acea simulare ce te va determina să treci dincolo de realitatea sensibilă. Să-ţi fiu foc. Să mă strângi în braţe şi să devii intelect pur. Cred în tine. Şi o să fiu întotdeauna aici, trebuie doar să vezi dincolo de umbre. Să înţelegi semnificaţia supremă. 

În acest moment se pierd prin aşternuturi, traversează universuri. Sentimentul acela este mai puternic decât orice psihedelic. Atingerea buzelor lui. Sau un cuvânt, vocea ce-i devenise portativ pe suflet. Da, crede în el. Pentru că el este cel ce poate exprima ideea, adevărul. Este creator. Şi este dorinţa ei nestăvilită de a-l determina să prezintă lumii perpective neîngrădite. Doar el o poate face. Şi poate că ideea de "iubire" este singura care ne face să fim puţin mai vii decât ceea ce înţelegem prin asfalt. Iar ea va rămâne, în oricare dintre universurile posibile, vie prin el.