Prezentul nu poate fi plasat pe o axă pictată magistral de Univers. Căci axa în sine nu există, fiind un concep eronat. Prezentul, viitorul şi trecutul există simultan. Fizică cuantică, puţin Einstein şi idei despre percepţia umană, amalgam de gânduri.
Însăşi definiţia percepţiei ne spune că ne aflăm în faţa unei reflectări subiective, plus o imaginare conformă cu aceasta, bineînţeles la un nivel superior de prelucrare şi integrare a informaţiilor despre lumea externă sau propriul "eu". Şi aici intervin ideile lui Einstein despre iluzia percepţiei umane. Timpul este relativ, experienţa timpului este subiectivă, iar diferenţa între prezent, trecut şi viitor este doar o iluzie. Şi atunci ce este realitatea? Ea este legată categoric de percepţie. Dar dacă percepţia ne furnizează iluzii...atunci realitatea este o reprezentare modală ce nu există? Să fie oare timpul elastic precum plastilina? Iar eu azi chiar nu îmbătrânesc?!
Dacă aţi ajuns cu lectura până în acest punct, aţi putut sesiza faptul că textul meu nu are tocmai o abodare ştiinţifică. Demersul în sine este subiectiv şi poate trăda urme de narcisism. Înţelegerea conceptelor de "timp" şi "spaţiu" m-au acaparat dintotdeauna. Departe de mine ideea de a schimba credinţe statornicite, obosite cutume. Spirala rămâne tot spirală, de la incaşi încoace. Dar oare prin decalarea cu 80 de milisecunde a percepţiei realităţii vizuale vom supravieţui ca specie? Dacă nu, oricum cei 20 waţi ai conştiinţei o să plutească veşnic în Univers. Şi aşa pot dormi liniştită într-una din realităţile pe care le va plăsmui sistematic creierul meu.
Einstein este un geniu. Tesla asemenea. Până aici nu v-am zis nici o noutate extravagantă. Societatea, în schimb, ne educă în spiritul cretin al turmei rătăcite. Este, fără nici un dubiu, nu doar convenabil, ci într-adevăr fabulos să rămânem într-o realitate în care suntem sclavi ai propriului "eu" şi, în mod special, ai banilor. Sclavi ai nimicului concret.
Încotro?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu