alb sau roşu, linii strâmbe,
măzgălite pe hărţi mute,
Pustiu de umanitate.
Există oare speranţa în gloanţe?
Ce domină degetele ce mângâie un trăgaci?
sângele urlă în pământ,
nou-născuţii sunt hrăniţi cu ură,
război şi ciumă.
Libertatea a fost extirpată din societate, grotesc paradis.
utopia domneşte în strastul de ozon...
Oare pe gândurile noastre mai suntem stăpâni?
Poezia a fost publicată iniţial pe medium.com/@RoxanaS. Aceasta este deţinătoarea fericitului număr 21 şi face parte din proiectul meu personal de a scrie o poezie pe zi timp de 1 an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu