Mov şi aripi frânte,
inefabil în eter.
Ne pierdem între destin şi cer,
alergând spre niciunde, nicicând.
Mult prea devreme sau poate prea târziu,
Puţin din Odin sau poate Thor,
sfânt al iubirii războinice din noi.
Mă regăsesc tăcută-n
frânturi de gânduri noi.
Această poezia a fost publicată iniţial în data de 14 aprilie pe contul medium.com/@RoxanaS. De ce a fost scris "Inefabil"? Pentru că uneori ceea ce simţim prinde forma unei idei, a unui alt soi de elogiu, atipic, adus iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu