2 şi 0 şi 1 şi 2 mi-au fugit printre degete, dar mi-au pictat tablouri întregi, cu influenţe de la impresionism până la suprarealism. Am parcurs un drum lung, am închis uşi pe care nu le voi mai deschide vreodată, am rupt şi am legat fire colorate în mii de poveşti, mi-am pus amprenta pe câteva stele, mi-am luat stiloul mai târziu şi am plecat departe de vechiul eu şi de restul lumii. Am descoperit o nouă parte din mine pe care vreau să o dezvolt.
Poate mult prea repede a trecut şi nu am realizat, nu am realizat că odată cu el se duce şi timpul meu. Am uitat uneori să trăiesc şi să simt, am uitat că azi nu se mai întoarce şi acum a trecut deja. Sunt momente pe care nu le-am preţuit şi persoane pe care nu le-am apreciat, deşi nu aveam nici un motiv să le rănesc. Dar ştiu că dacă astăzi realizez ce am greşit, mâine nu voi mai repeta aceleaşi greşeli.Am fost de multe ori prea egoistă şi de tot atâtea ori prea altruistă. Dacă au fost momente în care te priveam rece şi nepăsătoare, nu o făceam pentru că nu îmi păsa, ci pentru că ştiam că e mai bine să plec atunci; uneori e greu să îţi iei adio, şi da, sunt sentimente pe care nu le poţi exprima în cuvinte, pentru simplul fapt că ele nu au capacitatea de a da acelaşi sens ideilor tale.
Am început să scriu o altă carte, are un început tumultos, personajele se conturează în tonuri vii, sunt personaje ce se caracterizează prin complexitate şi diversitate iar naraţiunea este complicată şi, deşi mă repet, complexă:); acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri narative, unul trecut, retrospectiv, şi alte prezente, în desfăşurarea lor. Tema centrală este condiţia umană, precum şi căutarea şi cunoaşterea adevărului. Doar timpul mă va ajuta s-o finalizez, dar ştiu că ajunsă la ultima pagină nu voi mai fi aceeaşi, dar voi şti cine sunt.
Aşa să fie 2 şi 0 şi 1 şi 3.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu