miercuri, 16 ianuarie 2013

A trăi, a iubi, a lăsa o moștenire



Fiecare persoană se naște pentru a îndeplini o misiune! Suntem, într-o anumită măsură, stăpânii destinului nostru și tocmai din acest motiv îl creionăm astfel încât la finalul filmului să existe acel happy-end, privit diferit în funcție de paradigma în care ființăm. Nu trăim perfect, și nici nu ar trebui să încercăm s-o facem, pentru că nu în asta se rezumă viața, ci în puterea de a descoperi dincolo de timp experiența de a fi, de a ne reinventa, de a învăța, de a simți, de a iubi și de a transcede timpul prin veșnicie.

Pentru unii "a trăi" este de multe ori doar un verb, îl conjugă, îl rostesc, dar nu-l înțeleg. Îl folosesc la prezent atunci când ar vrea să simtă că sunt și nu se vor descompune la prima atingere. Îl folosesc la prezent, deși nu stau închiși între zidurile lui, ci văslesc vise spre viitor. Dar nu, a trăi are altă semnificație, este un sentiment ce înnobilează sufletul și trupul. Este o cale pe care unii o urmează și își descoperă rolul și rostul, calea spre transcederea adevărată, unirea cu Absolutul. Heidegger considera că omul este o "existență spre moarte", eu însă cred că nu trebuie să ne limităm doar la experiența pământească, ci să ne gândim la ceea ce urmează dincolo de moarte și să privim acest eveniment precum un portal. Totodată, pot afirma că, inconștient, omul urmărește fericirea veșnică, fără de care s-ar transforma într-un nul spiritual! Iubirea ne ajută să ne cunoaștem, să evoluăm, sa trecem dincolo de orice limite, să rupem barierele și să simțim ca legile gravitației sunt inexistente. Însă, fericirea nemărginită ne-o poate oferi doar EL.

Moștenirea noastră nu se rezumă în nici un caz la aspectul material, ci la cel spiritual. Lăsăm o moștenire atunci când, în fragmente din viitor, cineva, undeva, își va aminti de ceea ce ai reprezentat la un moment dat și își va ghida existența pe baza experiențelor tale, trăirilor tale, ce au lăsat sculptate învățăminte. Moștenirea se tranformă într-o unitate existențială de sine stătătoare, într-un soi de arbore cosmic, sau un "copac al vocilor" precum cel din Avatar.

Iubirea și credința vor pava calea spre Absolut!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu