marți, 29 ianuarie 2013

Portret. Incomplet.

Au trecut zile. Nopţi. Au trecut vise. Idealuri. Au venit noi. Noi eu şi tu. Au plecat. Au crezut. Au căzut. Sus.

Bărbatul. Bărbatul este o icoană pe care o zugrăvim în detaliu. Îi zugrăvim fiecare parte a comportamentului, astfel încât el devine întruchiparea perfecţiunii. Uneori îl pictăm cu acrilice, alteori cu acuarele, sau cu ulei, ori cu aerograful. Pânza creierului nostru este îmbibată cu şapte straturi perfecte de el. Păcat. Rămâne doar un el al imaginaţiei noastre. Cel real se plimbă nestingherit prin cotloanele prezentului, fără a fi observat. Chiar dacă a stricat aerograful, creierul ei îi pulsează tot mai des tabloul prin vene. Perfectul are puteri nelimitate. Iubeşte. Autenticul este om. Greşeşte. Departe de a fi o icoană, autenticul este un viciu de conformaţie.

Femeia. Nu trebuie înţeleasă. Dar ei trebuie să arate că îşi dau silinţa să o înţeleagă. Ea este ghidată, depinzând de rădăcină,  de trăiri pozitive sau negative. Bună sau rea. Mijlocul nu ne interesează. Nu acceptă decât idei în alb sau negru. Pe el complet. Tocmai de aceea îl pictează în tonuri calde. Fără patetism sau ostentaţie romantică. Totuşi este ghidată de dominaţia rigorii. Face un fel de bărbat pe stil rococo târziu. Îl iubeşte pur. Şi uneori îşi imaginează cum ar desena un viitor în doi, plus doi. El real este minunat, dar l-ar vrea măcar uneori perfect. Asta încearcă să-ţi inducă. Te vrea tot pe tine real, dar cu un strop de acrilic pe buze. 

Nu-ţi fie teamă să iubeşti femeia. Este aceeaşi. Suflet de copil în rochie roşie şi ruj YSL. Cu acelaşi zâmbet îţi poate construi universul sau îţi poate dărăma castelul. Puternică. 

Un portret măzgălit în grabă pe-un colţ de ziar, despre o istorie nesfârşită, veche de mii de ani. Nu-nţelege sensul şi rostul pe pământ al unui rob al dreptului cuvânt. Şi-a fost o stea. A picat. Sfârşit?

2 comentarii:

  1. Pentru ca tot ai detaliat portretul celor doi, si pentru ca ne invartim in jurul sentimentului suprem al iubirii si relatiei dintre un barbat si o femeie, permite-mi te rog sa adaug cateva cuvinte despre cum ar trebuii sa fie vazuta o relatie:

    Majoritatea oamenilor intră într-o relaţie, gândindu-se mai degrabă la ceea ce pot să obţină din ea, decât la ceea ce aduc ei în ea
    .
    Scopul unei relaţii este de a decide ce parte din tine ai vrea „să se arate

    , nu ce parte din celălalt ai putea să capturezi şi să păstrezi.
    Există un singur scop pentru o relaţie - de fapt pentru toată
    viaţa:
    să fii şi să decizi Cine Eşti cu Adevărat.E foarte romantic să spui că tu erai „un nimic

    până când nu a apărut o anumită persoană, dar aceasta nu este adevărat. Ba, chiar mai rău, aruncă asupra acestei persoane o povară incredibilă de a fi ceea ce el sau ea nu este cu adevărat.Nevrând „să te dezamăgească

    , ei încearcă din răsputeri să fie şi să facă nişte lucruri, până când numai pot.Nu mai pot să se încadreze în imaginea pe care tu ai construit-o despre ei, nu mai pot să rămână în rolurile pe care tu le-ai dat să le joace şi, astfel, creşte resentimentul şi urmează mânia.În cele din urmă, pentru a se salva pe ei înşişi
    (cât şi
    relaţia), aceste persoane încep să-şi ceară înapoi adevărata lor faţă, acţionând tot mai mult înconcordanţă cu Cine Sunt Ei cu Adevărat. Din acest moment, tu spui că ei „s-au schimbat

    . E foarte romantic să spui că, din clipa în care a intrat cineva special în viaţa ta, te simţi desăvârşit.
    Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvârşirea ta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Just me:), nu consider ca scopul unei relatii este acela de a decide ce parte din tine doresti sa dezvalui partenerului. Scopul declarat este acela de a oferi si de a primi afectiune, iubire. Sinceritatea este esentiala pentru a cladi acel viitor si pentru a fi tu insuti in relatia respectiva.

    Este alegerea fiecaruia nuanta in care isi contureaza perspectiva, mizand sau nu pe cheia adevarului. Deseori, da...el/ea se arata incomplet si lasa spatiu liber creatiei, apoi le place atat de mult produsul finit incat isi insusesc imaginea. Povara este a lor si au dorit-o.

    Pe de alta parte, sunt persoane ce se desavarsesc in cuplu, se dezvolta reciproc si isi ating maturitatea in gandire, sentiment si capacitatea de daruire/asimilare.

    Tu cine esti cu adevarat?

    RăspundețiȘtergere